Ecografie sold este o investigație importantă pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni.

Ecografie de șold: importanța diagnosticării timpurii

Printr-o simplă ecografie de șold se poate descoperi din timp displazia de șold. Astfel, evitați riscul unor deformații la articulațiile copilului. Depistarea timpurie oferă șansa unei vindecări complete. Netratată, displazia de șold poate duce la deformații serioase sau chiar la handicap. Ecografie sold

Displazia de șold a nou-născutului este o deformare morfo-funcțională a arhitecturii șoldului. Aceasta poate duce, în final, la luxarea articulației. Trebuie diferențiată de luxațiile patologice, un termen care definește luxațiile de șold asociate altor boli sau sindroame.

De cele mai multe ori, luxația sau displazia nu apare chiar în momentul nașterii. După naștere există un interval favorabil, în care se poate încerca un tratament ortopedic.

Medicul ortoped va recomanda un tratament pentru stabilizarea articulației, atât structural, cât și funcțional, până ce aceste componente devin fixe. Atât timp cât există premisele ca dezvoltarea articulației să fie influențată spre stabilitate, se va încerca tratamentul ortopedic. Acest lucru presupune ca părinții să ducă copilul la un consult ortopedic cât mai devreme. Astfel, se evită un diagnostic pus într-o fază avansată.

Ce este ecografia de șold la nou-născuți?

Ecografia de șold este un examen cu ultrasunete. Este o investigație nedureroasă, care nu iradiază și nu este invazivă. Tocmai de aceea, poate fi repetată ori de câte ori este necesar, fără a afecta sănătatea micuțului.

Ecografia de șold este ideal să fie făcută tuturor nou-născuților, chiar din primele zile de la naștere.

Cauze și factori de risc pentru displazia de șold

Luxația congenitală de șold nu are o cauză bine determinată. Cunoscută și sub denumirea de displazie de dezvoltare a șoldului, afecțiunea influențează dezvoltarea normală a articulației. La un nou-născut, displazia apare atunci când capul osului coapsei, adică femurul, nu se poziționează corect în cavitatea osului iliac. Cu alte cuvinte, iese din articulația cu bazinul.

Printre cei mai importanți factori de risc se numără:

• înfășatul, adică ținerea picioarelor întinse și strâns legate, care poate produce luxație de șold;
• poziția vicioasă a fătului în burta mamei, cauzată fie de o cantitate scăzută de lichid amniotic, fie de un uter mai puțin elastic, situație frecventă la prima naștere;
• sexul feminin, fetițele fiind de patru ori mai afectate decât băieții;
• moștenirea genetică, dacă unul dintre părinți a avut acest diagnostic;
• macrosomia, adică o greutate a fătului mai mare de 4 kg la naștere;
• alte deformații ale nou-născutului, precum picior talus valgus, torticolis sau metatarsus adductus, care se pot asocia cu luxația de șold;
• vârsta mamei mai mare de 35 de ani la naștere.

Momentul potrivit pentru ecografia de șold

În mod ideal, ecografia de șold ar trebui făcută în primele zile de viață. Se poate realiza însă și până la 4-6 săptămâni. Cu cât malformația este descoperită mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu de aplicat. Nu va fi nevoie de intervenție chirurgicală, iar vindecarea poate fi completă în primele 2-3 luni de viață.

Pe măsură ce timpul trece, ecografia de șold își pierde din utilitate. Motivul este osificarea capului femural, care împiedică trecerea ultrasunetelor. După vârsta de 6 luni, diagnosticul se poate pune cu ajutorul radiografiei de bazin. Aceasta din urmă este însă o investigație care presupune expunere la raze X.

Medicul ortoped aplică pe pielea bebelușului, în zona șoldului, un gel care poate fi resimțit ușor rece. Apoi trece un transductor, o baghetă mai groasă, peste zona unsă cu gel. Mișcările sunt ușoare, ultrasunetele pătrund în zona examinată, iar computerul preia toate informațiile. Astfel se obțin imagini pe care ortopedul le analizează.

Avantajele ecografiei de șold la nou-născut

Pentru un diagnostic pus în cel mai scurt timp, ecografia de șold este cea mai potrivită alegere. Printre avantajele sale se numără:

• nu este iradiantă; ultrasunetele nu au efecte nocive asupra bebelușilor;
• poate fi repetată ori de câte ori este cazul;
• se poate efectua de la o oră după naștere;
• este singura investigație care poate vizualiza articulația șoldului la vârste extrem de mici, inclusiv zonele cu cartilaje;
• poate pune un diagnostic precoce;
• dacă malformația este confirmată, ecografia poate stabili cu precizie gradul bolii;
• nu necesită sedare sau substanțe de contrast;
• permite aplicarea unui tratament precoce.

Simptomele displaziei de șold

De cele mai multe ori, afecțiunea nu are simptome evidente, ușor observabile de către părinți. Există totuși câteva semne clinice de urmărit:

• poziția ridicată a unuia dintre picioare la orizontală;
• un sunet de clic, pe care îl face șoldul;
• picioare cu lungime diferită.

Luxația congenitală de șold nu doare, iar bebelușul nu plânge din această cauză. Acesta este și motivul pentru care boala este descoperită, de multe ori, prea târziu, atunci când copilul a început să meargă. Anormalitatea mersului este însă ușor de recunoscut. Diagnosticată în această etapă, afecțiunea se tratează mai greu, fiind adesea necesară intervenția chirurgicală.