Ecografia abdominală la copii este deosebit de utilă deoarece poate determina cauza durerilor pelvine sau scrotale. Furnizează informații despre cauza vărsăturilor la sugari. Acest tip de investigație scoate în evidență lichide acumulate în mod anormal în abdomen. De asemenea, ecografia abdominală arată medicului existența litiazei biliare, abcese, pietre la rinichi, apendice inflamat. Și multe alte beneficii, după cum se va vedea în continuare. Riscuri și contraindicații practic nu există.
Definții, tipuri de ecografii
Ecografia abdominala este o metoda de diagnostic imagistic nedureroasă, neiradiantă și non-invazivă. Se folosește pentru a vizualiza organele și structurile din interiorul abdomenului. Respectiv ficatul, vezica biliară, pancreasul, căile biliare, splina și aorta abdominală…
Imagistica cu ultrasunete ajută medicii să diagnosticheze și să trateze numeroase afecțiuni medicale. Sigură și nedureroasă, ecografia abdominală furnizază imagini ale interiorului corpului cu ajutorul undelor sonore.
Imaginile cu ultrasunete sunt captate în timp real, acestea permițând vizualizarea structurilor și mișcărilor organelor interne. Se poate observa de asemenea și fluxul de sânge care curge către organele abdominale.
Ultrasunetele utilizează un traductor care emite unde sonore la o frecvență insesizabilă de urechile omului. Traductorul cu ultrasunete este plasat pe piele, iar ultrasunetele se deplasează prin corp către organele și structurile din interior.
Undele sonore „răsună” în organe ca un ecou și revin la traductor, acesta procesând undele reflectate. Acestea sunt apoi convertite de un computer într-o imagine a organelor sau țesuturilor examinate.
Ultrasunetele se deplasează cu viteze diferite în funcție de tipul de țesut întâlnit. Viteza și cantitatea de unde sonore care revin la traductor sunt interpretate de către acesta din urmă și redate în imagini ca diferite tipuri de țesut.
În funcție de zona examinată, exista trei tipuri principale de ecografie abdominala:
Ecografie abdominala superioara
Este cunoscută și sub denumirea de ecografie de abdomen superior. Are rolul de a examina organe precum ficatul, stomacul, splina, rinichii, pancreasul, vezica biliară și căile biliare.
Ecografie abdominala inferioara
Poartă și denumirea de ecografie de abdomen inferior sau ecografie pelvină. Utilizată pentru a examina organe precum ovarele, uterul, colul uterin, vezica urinară și trompele uterine la pacientele de sex feminin. La bărbați este folosită pentru a observa vezica urinară, prostata și veziculele seminale.
Ecografie abdominală totală
Sau ecografie abdominală generală – în cadrul acestui tip de investigație imagistică sunt observate toate organele din cavitatea abdominală. Începând cu ficatul și până la vezica urinară.
Investigarea abdominala la copii
Nu folosește raze X și nu are efecte nocive cunoscute. Astfel, este deosebit de utilă pentru a evalua cauzele durerilor abdominale, pelvine sau scrotale la copii. Ecografia abdominala la copii, cunoscută și sub numele de ecografie abdominala pediatrica, poate ajuta, de asemenea, la:
- Determinarea sursei durerii abdominale, cum ar fi litiaza biliară, pietrele la rinichi, abcesele sau un apendice inflamat (apendicită)
- Detectarea prezenței și cauzei unui organ abdominal aparent mărit
- Identificarea și localizarea acumulării anormale de lichid în abdomen
- Determinarea cauzelor vărsăturilor la sugari
Varianta Doppler a ecografiei abdominale la copii ajută medicul să vadă și să evalueze:
- Tumori și malformații vasculare congenitale
- Răsucirea (torsiunea) anormală a unui testicul sau a ovarului. Torsiunea poate limita fluxul sanguin adecvat în testicul sau ovar, ducând la dureri scrotale sau abdominale.
Indicații și recomandări de examinare în cazul copiilor
Prin ecografia abdominală, medicul poate detecta, de asemenea, acumularea liberă de lichid în cavitatea abdominală și, de exemplu, poate detecta sângerări interne.
- durere abdominală acută sau cronică;
- anomalii congenitale ale organelor;
- stări febrile prelungite de cauză neprecizată;
- boli ale ficatului (hepatomegalie, hepatopatii acute sau cronice, hipertensiunea portală)
- afecţiuni ale sistemului biliar (sindrom de colestază, litiaza biliară)
- modificări patologice ale pancreasului ( pancreatita, fibroza chistică, pseudochistul de pancreas)
- modificari patologice ale splinei ( splenomegalia)
- afecţiuni ale aparatului renal ( infecţii urinare, malformaţii renale, nefrolitiaza)
- afecţiuni ale vezicii urinare (cistita, malformaţii)
- boli maligne sistemice ( leucemii, limfoame)
- diagnosticul tumorilor, metastazelor
- traumatisme abdominale
- afectiuni ale tractului gastrointestinal (varsaturi de cauză neprecizată, enterite acute, abdomen acut, ileus, stenoză hipertrofică de pilor, invaginatia intestinală, malrotaţia, atrezii intestinale, apendicita, constipaţia)
- adenita mezenterică
- tulburări de creştere, tulburări de apetit
Examinarea ecografică la copil poate fi îngreunată în principal de agitaţie sau lipsa de cooperare a copilului. Dacă examinarea nu are caracter de urgenţă, poate fi amânată pentru a fi efectuată în afara agitaţiei.
Vezi și Ecografia cardiacă. Recomandări și indicații
Poate vreți să aflați despre istoria ecografiei și aplicațiile în medicină
