Tulburările de somn pot fi depistate prin diferite metode, inclusiv prin înregistrarea activității cerebrale folosind electroencefalografia (EEG). EEG-ul este o tehnică non-invazivă care măsoară activitatea electrică a creierului și poate oferi informații utile despre stadiile și modelele de somn.
În timpul somnului, creierul trece prin diferite stadii de activitate electrică, care sunt reflectate în înregistrările EEG. Aceste stadii includ somnul cu mișcări oculare rapide (REM) și somnul non-REM, care este divizat în mai multe etape. Anomaliile în aceste modele sau tranzițiile între stadii pot indica prezența unor tulburări de somn.
EEG-ul este adesea utilizat pentru diagnosticarea și evaluarea tulburărilor de somn, cum ar fi insomnia, apneea de somn, sindromul picioarelor neliniștite și tulburările comportamentale asociate cu somnul, precum somnambulismul. În timpul unui test EEG de somn, pacientul doarme într-un mediu controlat și este conectat la electrozi care înregistrează activitatea cerebrală pe parcursul întregii nopți. Înregistrările EEG sunt apoi analizate de către medici specializați pentru a identifica eventualele anomalii.
Insomnia; tipuri de insmonie
Insomnia este o tulburare de somn caracterizată prin dificultatea de a adormi sau de a menține somnul, chiar dacă există oportunitatea și dorința de a dormi. Persoanele care suferă de insomnie pot avea dificultăți în a adormi în mod regulat, se pot trezi în mijlocul nopții și nu pot reveni la somn sau pot avea un somn superficial și neliniștit.
Există două tipuri principale de insomnie: insomnie tranzitorie și insomnie cronică. Insomnia tranzitorie este temporară și este adesea cauzată de evenimente sau situații specifice. De exemplu stresul, modificările de fus orar, factorii de mediu perturbatori sau consumul excesiv de cofeină. Insomnia cronică este o tulburare mai persistentă, care poate dura luni sau chiar ani. Poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv afecțiuni medicale, boli mentale, medicație sau stil de viață nesănătoase.
Utilitatea EEG în cazul insomniei
EEG-ul este util pentru a obține informații despre activitatea cerebrală în timpul somnului și pentru a identifica eventualele anomalii. În timpul unei înregistrări EEG, electrozii plasați pe scalp detectează activitatea electrică a creierului. Astfel sunt identificate și analizate diferitele stadii ale somnului, respectiv:
- Somnul rapid cu mișcări oculare (REM);
- Somnul cu undele cerebrale lente (NREM).
În cazul insomniei, EEG-ul identifică anumite modele de activitate cerebrală asociate cu tulburările de somn. De exemplu, sunt evidențiate prezența insomniei de debut sau a insomniei de menținere prin înregistrarea timpului necesar pentru a adormi sau timpul petrecut în stadiile specifice ale somnului. Astfel, se observă anomaliile activității cerebrale.
Investigarea apneei de somn cu EEG
Pentru a putea realiza valoarea investigației cu EEG în cazul apneei, o idee bună ar fi în primul rând să explicăm ce înseamnă această afecțiune. Astfel, apneea de somn este o tulburare respiratorie care se caracterizează prin întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului. Aceste întreruperi, numite apnee, pot dura de la câteva secunde până la câteva minute și se pot repeta de mai multe ori pe parcursul nopții.
Avem două tipuri:
- Apneea de somn obstructivă (ASO) este cea mai frecventă și apare atunci când mușchii gâtului se relaxează în timpul somnului și blochează temporar căile respiratorii superioare. Această blocare poate determina întreruperi ale fluxului de aer și scăderea nivelului de oxigen în organism.
- Apneea de somn centrală (ASC) este mai rară și este cauzată de un sistem respirator ineficient. În acest caz, creierul nu trimite semnale corespunzătoare mușchilor respiratori, iar astfel apare întreruperea respirației.
Cum știți că aveți apnee? Mai jos aveți cîteva indicii precum și consecințele care pot să apară prin netratare.
Simptome și rolul EEG în cazul apneei
Iată cele mai frecvente simptome prin intermediu cărora vă dați seama că ar putea fi vorba de apnee.
- Sforăit zgomotos;
- Episoade de oprire evidentă a respirației;
- Momente in care pacientul pare să se înece sau să se sufoce;
- Insomnia;
- Gura foarte uscată dimineața la trezire;
- Somnolența și oboseala pe timpul zilei;
- Dificultăți de concentrare;
- Dureri de cap matinale…
Așadar, dacă aveți aceste simptome, lămurirea lor se poate face prin EEG. Prin investigarea ativității cerebrale în timpul somnului.
Netratareea apneei poate duce la apariția sau agravarea afecțiunilor cardiace (hipertensiune arterială)… Sau a diabetului zaharat de tip 2… Și mai sunt.
Iată de ce o investigație de tip EEG vă poate lămuri asupra acestora…
Sindromul picioarelor neliniștite
Un medic neurolog printr-o investigație de tip EEG ar putea fi de folos în diagnosticarea și tratarea acestei afecțiuni. Sindromul picioarelor neliniştite (SPN), cunoscut și sub numele de sindromul picioarelor agitate, este o tulburare a sistemului nervos care provoacă o senzație neplăcută și incontrolabilă de mișcare în picioare. Persoanele cu SPN au o dorință intensă de a-și mișca picioarele. Au senzația că acest lucru le aduce alinare sau le ajută să se simtă mai confortabil.
Simptomele caracteristice ale SPN pot fi:
- O dorință irezistibilă de a mișca picioarele, care apare de obicei în repaus sau în timpul inactivității.
- Senzație de ușurare sau ameliorare temporară a simptomelor, a stării generale, prin mișcarea picioarelor.
- Simptomele se agravează de obicei seara sau pe timpul nopții, ceea ce poate provoca dificultăți în a adormi sau a rămâne adormit.
Cauza exactă a SPN nu este pe deplin înțeleasă, dar se crede că anumiți factori pot contribui la dezvoltarea sa. Acești factori pot include anomalii în transmiterea dopaminei în creier, niveluri scăzute de fier în creier, tulburări genetice… Sau chiar condiții de sănătate șubrezită precum afecțiunile renale, diabetul sau anemia.
SPN poate fi diagnosticat de către un medic pe baza simptomelor raportate de pacient și a unui examen fizic. În unele cazuri, pot fi efectuate teste suplimentare, iar aici este recomandat EEG-ul. Aceasta pentru pentru a exclude alte condiții care pot provoca simptome similare.
Există o serie de opțiuni de tratament disponibile pentru SPN, care pot varia de la modificări ale stilului de viață până la administrarea de medicamente. Dar numai medicul neurolog poate lua astfel de decizii.
Somnambulismul și investigația EEG
Somnambulismul la o persoană poate fi investigat mai bine cu electroencefalograma. Dar, mai întâi să explicăm puțin ce înseamnă această afecțiune. Este cunoscută și sub numele de sleepwalking în limba engleză. O tulburare de somn caracterizată prin faptul că o persoană se ridică din pat și se deplasează sau îndeplinește diverse activități în timpul somnului profund. Nu este conștientă de ceea ce face. Persoanele care suferă de somnambulism pot efectua acțiuni simple, cum ar fi mersul pe jos sau deschiderea ușilor. Dar pot realiza și acțiuni mai complexe, precum gătitul sau conducerea mașinii, în mod inconștient.
Somnambulismul apare în principal în prima jumătate a nopții, în timpul fazei de somn profund numită somn cu unde lente sau somn cu undele delta. Starea de somnambulism poate fi declanșată de o serie de factori, inclusiv oboseală excesivă, stres, febră, consumul de alcool sau droguri, perturbarea programului de somn sau anumite medicamente.
Investigarea somnambulismului implică adesea utilizarea electroencefalografiei (EEG) pentru a înregistra activitatea electrică a creierului în timpul somnului. EEG-ul poate ajuta la identificarea diferitelor stadii ale somnului și poate dezvălui anumite modele de activitate cerebrală asociate. Cu toate acestea, EEG-ul singur nu poate fi folosit ca metodă de diagnostic definitivă pentru somnambulism. Diagnosticul se bazează (și) pe istoricul medical al pacientului, evaluarea simptomelor și, uneori, pe studii suplimentare.
Măsuri generale și preventive la somnambulism
Ca măsuri generale și eventual preliminare am putea enumera câteva. Înainte însă trebuie să vă reamintim că fiecare pacient este altfel și tratamentul este specific. Deci, pentru gestionarea somnambulismului la peroanele dragi, înainte de a apela la EEG ați putea să:
- Asigurați unui mediu sigur: Eliminați obiectele periculoase sau care ar putea cauza răni în jurul zonei în care doarme persoana care suferă de somnambulism.
- Mențineți un program regulat de somn, poate reduce sau scădea semnificativ riscul de somnambulism.
- Identificați și evitați factorii care pot declanșa episoade de somnambulism. Aceștia pot include stresul excesiv, privarea de somn, consumul excesiv de alcool sau alte medicamente care pot afecta somnul.
- În unele cazuri, trezirea temporară programată înainte de momentul probabil al episoadelor de somnambulism poate preveni declanșarea acestora.
Recomandări de final
Este important să menționăm că EEG-ul nu poate diagnostica toate tulburările de somn și că, în unele cazuri, pot fi necesare și alte metode suplimentare de diagnosticare. De exemplu polisomnografia, care implică înregistrarea simultană a mai multor parametri fiziologici. Respectiv activitatea cerebrală, mișcările oculare, activitatea musculară și respirația.
Dacă aveți suspiciuni că suferiți de o tulburare de somn, este recomandat să consultați un medic specializat în medicina somnului. Un neurolog. Aceștia pot evalua simptomele și pot recomanda teste suplimentare, inclusiv EEG-ul de somn, dacă este necesar, pentru a obține un diagnostic precis și pentru a stabili un plan de tratament adecvat.
Somnambulismul explicat în Wikipedia (engleză)
Insomnia; cum se manifestă și cum ne afectează tulburările de somn
