Rubeola este o boala infectioasa acuta eruptiva intalnita atat la copii cat si la adulti. Apare mai frecvent in sezonul iarna-primavara, prezinta caracter autolimitant si se remite spontan. Exista si situatii cu evolutie complicata intalnite in special la adulti.
Boala este provocată de virusul rubeolic din familia Togaviridae. Acesta se transmite interuman prin intermediul secretiilor contaminate emise in timpul vorbirii, tusei si stranutului. De asemenea si prin intermediul obiectelor recent contaminate cu secretii si excretii. Respectiv prin vesela sau tacamuri incorect igienizate, prin suprafete nedezinfectate frecvent atinse.
Contagiozitatea este inalta de pana la 80%. O persoana infectata poate transmite virusul rubeolei:
- cu 7 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate
- pana la 5 zile dupa aparitia modificarilor cutanate
- pana la 1 an in cazul rubeolei congenitale (nou nascutii cu rubeola congenitala pot raspandi virusul pana la varsta de 1 an).
Manifestarea rubeolei
Dupa o perioada de incubatie care dureaza in medie 18 zile, boala se manifesta cel mai frecvent prin aparitia unei eruptii cutanate. Acesta este de tip maculopapulos si debuteaza la nivelul fetei. Este insotita de febra si limfadenopatie (inflamatia ganglionilor limfatici). Pe langa aceste manifestari, evolutia rubeolei mai poate fi insotita de:
- Tuse;
- Rinoree;
- Cefalee;
- Conjunctivita;
Infectia in primul trimestru de sarcina (in primele 3 luni de sarcina) poate avea efecte:
- avort spontan
- malformatii congenitale cardiace ale produsului de conceptie
- afectare hepatica si splenica
- nastere prematura
- retard de crestere intrauterina;
- surditate, miopie, retard intelectual.
Rubeola congenitala (copii nascuti din mame cu rubeola in timpul sarcinii) poate fi inaparenta initial (nou nascutii nu prezinta semne de boala). Însa poate duce la dezvoltarea diabetului zaharat insulino depedent sau al encefalopatiilor evolutive progresive (afectiuni ale sistemului nervos central) la copii de varsta scolara.
Diagnosticarea rubeolei
Diagnosticul de laborator al rubeolei se bazeaza pe izolarea si identificarea virusului in produsele patologice recoltate de la bolnav. Respectiv in secretii respiratorii, conjunctivale, sange, urina, lichid cerebrospinal, materii fecale, lichid amniotic, placenta.
Testarea serologica este utilizata pentru a pune in evidenta anticorpi specifici de tip IgG si IgM in ser prin metoda ELISA. Anticorpii IgM sunt specifici numai infectiei primare si au o persistenta in sange de 4 saptamani, dupa care pot fi decelati doar anticorpii IgG. Prezenta anticorpilor IgM la nou nascut se datoreaza pasajului lor transplacentar de la mama in circulatia fetala si nu apare datorita răspunsului imun al copilului.
Tratamentul bolii
Tratamentul afectiunii se face cu pacientul izolat la domiciliu pentru o perioada de 6 – 7 zile. Se urmărește reducerea simptomatologiei clinice cu ajutorul antitermicelor sau antiinflamatoarelor pentru diminuarea febrei si a durerilor musculare. Masurile de igiena riguroasa ale mucoaselor si tegumentelor previn infectia bacteriana a leziunilor eruptive.